Am decis cu 4 luni iniante sa ma mut departe de ai mey, departe de Brasov, pentru simplu fapt ca imi place sa-mi fie dor de casa:). Da, recunosc ca e o senzatie dubioasa dar de cele mai multe ori cand o constientizez imi dau seama ca am facut alegerea potrivita. Ceea ce imi displace cel mai mult aici este faptul ca imi pierd foarte mult, ajungand la destinatie; dar pana la urma imi dau seama ca am nevoie de timp ca sa-mi adun gandurile, ideile, si deci timpul "pierdut" e nesimtit psihic.
Am decis sa dau la psihologie, desi imi doream foarte mult sa dau la teatru ca sa pot sa-mi manifest toate "procesele psihice" public. Imi doream doar sa ma transpun in fel de fel de personaje pentru a ma intelege pe mine, pana la urma. Drumul labirintic pe care l-am parcurs m-a transformat intr-un EU.(poate prea tarziu, dar de data asta imi place eu-ul asta, timpuriu). M-am invartit mereu printe idei, printre imagini pe care nu mi le doream anexate in viata mea, dar care inevitabil le-am trait shi retrait. Am concluzionat pe atunci ca eu sunt ceea ce imaginile alea imi aratau, un copil neslefuit.Dar nu am piedut nimic, intr-un final.
Am invatat multe, dupa ce m-am mutat in Bucuresti, pana la urma mi-am dat seama ca nu e asa de greu sa iti realizezi un drum din care sa nu te abati, dar trebuie sa insisti, sa lupti shi sa realizezi ceea c iti propui!
Sunt fericita aici, dar si acolo, sunt fericita cand imi dau seama ca lumea asta "mov" vrea ceva de la tine si astepta totodata un raspuns la intrebrarea "de ce, eu?". Ha!
Imi place sa ma joc cu toate cuvintele astea inutile, imi place sa cred ca uneori toate cuvintele nu au un scop anume, ele doar te antreneaza intr-o actiune, vor doar sa iti acapareze atentia. off, sunt atat de multe incat uneori uiti shi sensul lor conceptual.
i need a break...
"un copil neslefuit". Superba formulare:) Micule, tu esti un "necopil" in devenire... un copil cu suflet bun, mereu gata sa ii ajuti pe ceilalti, cu "visuri mov" care au inceput sa se indeplineasca, de prieteni, de viata, de scanteie (pentru el). In fond, iubirea e tot ce conteaza, iar tu stii sa o oferi. Iti plac copiii. Si ei pe tine.
RăspundețiȘtergereDe altfel, cuvintele inseamna foarte mult in anumite situatii. Cu ajutorul lor, poti sa ai totul sau poti sa (te) pierzi in cateva secunde... Poate fi un dar sau o arma:P In plus, eu cred ca vei fi un bun psiholog!
Orice ar fi, sa nu uiti de Shobo, de muzica noastra si de.. "unde ai pus bricheta"?:))
Te iubesc!
Si acest copil neslefuit, cum ii spui tu s-a mutat in Bcuresti, unde din copil, o sa devina om mare...Shi o sa-si indeplineasca toate visele si o sa fie fericita, si o sa gaseasca tot ce si-a dorit intotdeauna...si tot ceea ce merita...
RăspundețiȘtergereCu toate astea, o sa ramana intotdeauna un copil, pentru ca ea stie ca cel mai important e sa nu iti pierzi sufletul inocent de copil...
Te iubesc