joi, 3 decembrie 2009

Fac coditze din ata:)
Pe cine intereseaza asta e id-ul meu: bianca_zupcau@yahoo.com

Voi adauga in curand si niste poze:)

Pe curand:)

luni, 21 septembrie 2009

Jbeng :)

Iubirea asta e mult prea mediatizata in zilele noastre. Oriunde te-ai afla descoperi un mesaj subtil despre ea..dar hai sa fim seriosi cand cineva iti spune ca te iubeste iti pierzi admiratia pentru aceea persoana..bineinteles teoria nu se aplica in toate cazurile "favorabile". Asa ca mesajul ala subtil devine un act rautacios adus iubirii. Ei bine, cu toti gasim un refugiu in acele cuvinte.
Te iubesc, uite, deja am castigat totul prin cuvintele astea..si vezi tu sunt sigura ca si daca voi face o prostie oricat de mica ma pot baza pe "intoarcerea" la ea.
Evident momentul pana sa apara cuvintele astea il astepti nespus de mult..te regasesti in toate melodiile fredonate de voi, in toate cartile si filmele de dragoste si in toata vietile altora. Auzind cuvintele magice totul se conglomereaza in ele si incepi sa privesti altfel situatia.
Mergand pe Motoare, un pub pe teatru national in Bucuresti..am descoperit acolo ratacit intr-un colt o intamplare tare dragalasa scrisa pe perete: " I do not belive in love but I want to be there when it happens. Sometimes I'm jelous because I don't know that feeling...but I'm sure that I will find that. I had a lot of girls but in the end I realized that the sex is empty"
Dar oricum lumea nu mai are rabdare sa isi constientizeze sentimentele pana sa si le expuna...la ei e invers le expun dupa care si le constientizeaza.
Nici macar de o concluzie draguta nu sunt in stare sa ma leg...sa ramai singur poate sa fie uneori nefiresc, banal, sa ramai cu o persoana care deja te cunoaste prea bine,devine antipatic, sa iubesti e din ce in ce mai manipulant( :)) ), asa ca cel mai bun lucru pe care poti sa il faci este sa iti gasesti iubirea in lucruri mici si sa nu te schimbi...

duminică, 24 mai 2009

Pestera Vikingilor

Sibiu!
C frumos e sa ai tot ce iti trebuie intr-un oras strain:) !
Mama lu' Andra s-a indragostit in 123, autobuzul care azi s-a desfiintat.
Lu' Ioana i s-a defiintat biserica in care starile s -au contopit creandu-se aura aceea vizibila atunci cand faci dragoste timp de o ora.
Teo si-a dat seama ca iubirea dureaza atata timp cand tipu' nu e la teologie.
Cosmina, in schimb poate dormi si cu un tantar in timp ce primeste un picior in burta.
Iar Bianca alearga mult si se opreste pe podul minciunilor pentru a putea vorbi despre blocul pe care azi nu-l mai considera perfect.
Tot ce conteaza intr-un final este doar " te iubesc" de la sfarsitul tuturor orelor, stelelor.
Offf, hai sa ne mutam toate, la pestera vikingilor!:)

luni, 11 mai 2009

Dialog defectuos





eu: sora mea e paranoica. Si tu eshti nevrotica.

ea: nu accept sa fiu paranoica, in cel mai rau caz schizofrenica. Si tu eshti depresiva si ca orice deprimat deformezi realitatea ca sa te afunzi si mai tare in depresie si sa iti plangi de mila.

eu: esti paranoica pentru ca si tu ai fost depresiva inainte sa ajungi nevrotica.

ea: balanta.

ea: nu sunt paranoica, sunt nevrotica pentru ca am fost odata depresiva pentru ca eram paranoica.

eu: si eu sunt depresiva pentru ca imi place.

ea: defect profesional....

eu: conversatie depresiva!

ea: si nevrotica....si usor schizofrenica??(spun asta pentru ca mi se pare ca o aud pe lidia spunandu-ne ca ea e paranoica)

miercuri, 6 mai 2009

Pe masura ce inainta pe alee simtea cum aerul se transforma in pereti, strangandu-se in jurul lui din ce in ce mai mult pana ajunse sa mearga cu mainile la spate si pasi de gaina. Isi simtea rasuflarea din ce in ce mai greoaie. Se molipsise de acel aer busit de peretii cuibului de viespi. Ar fi vrut sa isi sfasie hainele de pe el, nasturii sa nu-l mai intepe, gulerul sa nu-l mai sugrume, fermuarul sa nu-l mai inabuse. Ar fi vrut sa-si inteleaga "starea" dar informatile pe care le primea din universul lui se transformau in durere. Isi izbea mana de piept si in cap informatile deveneau tot mai rare. Era deja prea tarziu sa mai faca ceva...asa ca se opri. Singur in mijlocul lui Nicaieri drept si intepenit ca un stalp. Lipsit insa de electricitate.
Ochii primeau doar anumite feedback-uri din partea stanga a corpului, lipsiti de amintiri. Nu intelegea nimic si toata lumea il evita, ca si cum ar fi fost el insusi un canal parasit plin de imagini si idei. Se ciocneau de el. Un bancher grabit il loveste cu diplomatul, copilul, acest diavol in miniatura, arunca iar si iar o minge catre el, politaiul isi da sapca de pe ochi ca sa-l vada mai bine..."dar tu de unde naiba ai cazut?". Asta sa fie singura problema a politzaiului??
Stia ca despre el e vorba dar viata-i parea scrisa de altcineva. Era o carte de Marquez ilustrata in pictura suprarealista. Cu coloana sonora psychadelica. Dar el, personajul era doar un romantic.

(Andra , i lvu)

miercuri, 29 aprilie 2009

M

Nimic din ce scriu nu ma duce cu gandul la minuni. Minunile nu exista sau le facem sa existe cu ajutorul nostru. Nu am sa vorbesc despre ele pentru ca ar trebui sa ma focalizez doar pe momentele placute din viata mea care mi-au ajustat minunile ..si in plus urasc cuvantul asta. E doar o cauza a fericirii care « nu se cumpara in rate » dar aceasta se poate aglomera cu cate o intamplare placuta. Nu am spus nimic de momentele urate din viata mea pentru ca ele au loc doar atunci cand imi fortez constiinta si mi le doresc (asa se intampla doar in cazul meu). Ei bine, norocul ne aduce minunile alea mici pe care le poate sesiza toata lumea...dar cuvantul ala are o incarcatura mult prea brrr, nicigand. Da, fericirea e cea care genereaza min..u ..lor sa apara, e exact ca intr-un minut de poveste. Dureaza putin pana iti aduce un orgasm ideal in conceperea iubirii..bullshit. de acum minunea se va reduce doar la un “eseu de iubire” si nimic mai mult. Deobicei iubirea sau macar bucuria aceea fireasca care ti-o primeshti sau palmuieshti intr-o zi de primavera iti aglomereaza existenta in asa hal incat nici cuvintele nu mai au importanta, busindu-se unele de altele ca intr-o miscare browniana.

joi, 16 aprilie 2009






Constientizez ca atunci cand ai nevoie de un prieten , el iti va intoarce mereu zambetul ala stramb de care aveai nevoie, atata nevoie. Ii iubesti pana shi zambetul acela deformat dar care stii k iti apartine doar tie. Imaginile acelea deformate de pe fata lui, iti arata exact ceea ce iti lipsea acum ceva timp.
Iti zambeste...pentru ca stie ca tu esti mai libera decat el, o sa zbori ca un fluture ametiti din floare-n floare si-o sa-l lasi pe el cu gandul la rasul tau isteric.
Nimic din ce crezi tu despre el , nu o sa te faca sa te reintorci la ea. Era doar o idee nereceptata in zambetul lui haotic, dupa prea mult vin.
Nici nu exista o ea in povestea lui! Sa ne intelegem. Dar ea-ul ala era completat(A) dintr-un el si o ea suprapuse, exact ca zambetul lui.
Frecventeaza locurile in care acel zambet sa se poata imprima in toate mintiile persoanelor cu care se intalneste. E disperat sa-si arate identitatea acolo, in fata lor, sau azi, in fata ta. Opreste-l o clipa....1, 2, 3. De ajuns !