Pana ieri am crezut ca ei sunt perfecti. Nimic din ce faceau nu ma facea sa cred ca se pot departa atat de repede, ca un ciclu din care castigatorul ajunge sa-si iubeasca sinele mai mult decat si-ar iubi celalalt ciorapii. Recunosc, am incercat sa-i salvez in felul meu, dar imaginile din capul meu se opresc la o usa trantita, la o fereastra curentata, shi la un raspuns infantil.(" pleaca").
Nimic din toate amintirile insumate nu ma ajuta sa recuosc k ea incerca mai mult k oricand sa salveze ceva din ce a ramas; iar el...el prefera sa domine totul chiar si atunci cand si-a dat seama ca jocul e deja pierdut.
S-au jucat mult, si totushi atatea ore, din viata cuiva pentru o secunda de" usa trantita" . Ea mai mult ca niciodata, s-a inchis in ea, si-a inchis sperantele acolo, orgoliul, feminitatea, e doar o pulbere de praf intr-un atom aiurit. El a decis sa se distreze, asa ca cel mai bun remediu pentru actul emotional teribil, a fost, bineinteles constientizat de el, lupta pentru o alta ea, mult mai buna.
Ma intrebam, daca nu e bine sa lasi totul intr-o pagina de caiet mazgalit de ideile tale haotice, si sa incerci sa fugi, sa fugi departe..pana knd vei distruge zidul ala mare shi gros pe kre il priveshti in fiekre dimineata de pe balconul tau.
.....
p.s : bulg.